Aprilie 2010. Duminică noaptea, parcă 18 aprilie. Adormisem și am auzit telefonul sunând. Aveam câteva apeluri nepreluate de la niște amici, polițiști și polițiști comunitari. Sun pe unul dintre ei, care-mi șoptește: ”scuze de deranj, te rog eu, vino la Spitalul Județean că un prieten de-al meu de la secția 2 a fost înjunghiat. Au venit mai mulți colegi de-ai săi la spital și din câte am înțeles eu se cam mușamalizează treaba. Șeful de la secția doi s-a rățoit la ei că ce se agită atâta și să plece acasă. Te rog eu”. Am luat la repezeală niște haine din șifonier și am ajuns destul de repede la spital. M-am interesat de caz și am aflat că polițistul fusese înjunghiat de un bețiv pe care-l găsise zăcând în șanț și apoi îl condusese acasă. Procurorul de serviciu era plecat pe la București. Nicoară, șeful secției doi, nu era în zonă. Probabil era nervos că un astfel de eveniment nu-i pica bine. Ca o paranteză, Nicoară (acum e șeful Poliției Bucov) e unul dintre cei mai slabi polițiști puși pe funcție de conducere.
Băieții din Poliție, colegii celui înjunghiat, erau în timpul liber dar din solidaritate cu colegul lor veniseră la spital. Deși nu aveau o părere bună despre mine (mă confundaseră cu alt ziarist care le-a făcut poze când beau dintr-o sticlă de suc) s-au bucurat când procurorul de caz, care fusese informat că sunt în curtea spitalului, urma să vină la fața locului. Cam ăsta a fost meritul meu, dar partea urâtă avea să înceapă a doua zi. Am făcut două poze de pe telefonul mobil când bețivul agresor era urcat în mașina Poliției (nu au ieșit cum trebuie dar o să le public) apoi am plecat acasă.
A doua zi, a început nebunia. Nu mai aveai loc de deontologi și așa-ziși jurnaliști de investigații, ”elita” presei prahovene. Articole, reportaje, emisiuni TV, toți își dădeau cu părerea, erau ”profund marcați” de eveniment, ”sufereau”, erau intrigați...După ce polițistul a ieșit din spital, din nou nebunie. Să vină la emisiuni, să dea interviuri, să stea la poze...
Când polițistul zăcea pe patul de spital și prietenii erau disperați că Nicoară dormea pe el iar procurorul se distra prin București, au fost anunțați mai mulți jurnaliști despre acest eveniment. N-am fost decât eu în curtea spitalului. Și, repet, a doua zi a început nebunia.

Comments

Staicu Elena

0

 

 

am vazut comenariile care t sfatuiesc sa treci la partea frumoasa a meseriei.Acum ma intreb si t inreb si p tine,la cate se intampla oare vei reusi sa termini partea urata?sincer eu nu cred.Acum iti vorbesc din prisma unui formator d opinie,esti un profesionist si poate ai fost ales d destin sa arati lumii si aceasta parte intunekta.Pana la urma din greseli avem d invatat si e bine knd invatam din greselile altora.BAFTA

Duminică 27 Martie 2011, 01:26

Post Reply

B

i

u

Quote

Code

List

List item

URL

Name *
Email (For verification & Replies)
URL
ChronoComments by Joomla Professional Solutions

Submit Comment

Anulează

B

i

u

Quote

Code

List

List item

URL

Name *
Email (For verification & Replies)
URL
ChronoComments by Joomla Professional Solutions

Submit Comment