Un articol semnat Dana Volosevici, soția primarului Ploieștiului-Andrei Volosevici.
Mie unul mi-a plăcut mult articolul, mai ales că pe alocuri am regăsit o parte din mass-media locală, de aceea mi-am permis să efectuez manevra utilizată zilnic de jurnalistul modern: copy-paste.
Sursa: AICI

SANCȚIUNI
Ipoteză: Abjecţii. Mizerii. Cuvinte transformate în noroi şi aruncate cu sadism. Plăcerea de a colporta. Zvonuri (dacă zicem că sunt zvonuri poate nu răspundem, vor fi gândit strategic), zvonuri fabricate în jurul rânjetelor satisfăcute. Se întâmplă zilnic şi devine agasant pentru observator.

Prima reacţie a fost consecinţa unui reflex juridic. Identificarea faptei, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate şi a vinovăţiei. Deschiderea NCC şi zăbovirea asupra art. 1349 şi urm. Mai mult ca alte acte normative, Codul civil atinge înalte valori ale convieţuirii, pune în cuvinte seci reguli care par a veni dintr-un totdeauna ancestral.

Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

E un bun simţ evident în articolul acesta; aproape că pare nefiresc faptul că legiuitorul a ales să reitereze legislativ o regulă atât de proprie civilizaţiei. Articolul face parte dintr-o familie selectă, alături de art. 14, conform căruia orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile civile cu bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri sau de art. 72, care statuează că orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale. Şi multe altele, care aduc un puternic element moral în spaţiul juridic.

Fiindcă dincolo de încălcarea legii, faptele din ipoteză reprezintă o îndepărtare de morală, o eludare, o ignorare sau, poate mai aproape de atitudinea autorilor, o fentare a moralei. Adevărul nu contează. Contează doar crearea acelui adevăr care ar putea conveni intereselor creatorilor lui. Cu cât e mai departe de adevărul-adevărat, cu atât mai valoros este adevărul creat. Cu cât e mai pervers, mai murdar şi mai mârșav, cu atât creatorii săi se vor bate pentru a-l impune. Victima se mai zbate invocând fapte verificabile? Să o îngropăm în zoaie de adevăr-creat până când evidența își va pierde orice putere.

Și atunci, mă întreb, care pot fi reperele creatorilor de adevăr? În ce își ancorează acțiunile, de unde le vine liniștea, vibrația superioară, teama pioasă, acceptarea vulnerabilității? Pot găsi ei în actele proprii un catharsis negru, în abject o strălucire de lumină? Mestecând intestinele bestiei proaspăt sacrificate ca în orgies-mysteries theater al lui Nitsch se poate naște licărul de umanitate, de cunoaștere, de înțelegere? E o devenire pe altă cale decât aceea pe care am ales-o?

Sau e doar NIMIC? Mai condamnați decât victima pseudo-adevărului colportat, mai goi decât zvonurile măsluite pervers, amărâții nu-și văd hăul, vidul, nimicul. Se joacă de-a Dumnezeii într-o lume în care L-au vândut sau L-au omorât ori L-au îngropat. Sunt singuri, îngrozitor de singuri și de goi. Cu cât se cred mai puternici, cu atât golul lor capătă dimensiuni cosmice și fiecare moleculă se dilată până la evanescență.

Atunci când legea îi condamnă (doar) la repararea prejudiciului cauzat, norma morală îi sancționează prin disipare.

Dana Volosevici

Comments

B

i

u

Quote

Code

List

List item

URL

Name *
Email (For verification & Replies)
URL
ChronoComments by Joomla Professional Solutions

Submit Comment